operativ
[Sinonime]
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Privitor la acţiuni, de acţiune. – Din fr. opératif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPERATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de operaţii; propriu operaţiilor. 2) (despre persoane) Care acţionează repede şi cu uşurinţă; expeditiv. /<fr. opératif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operaţii. [Cf. fr. opératif].
(Dicţionar de neologisme)
OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operaţii. II. s. m. cel care lucrează la contrainformaţii. (< fr. opératif)
(Marele dicţionar de neologisme)
operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPERATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de operaţii; propriu operaţiilor. 2) (despre persoane) Care acţionează repede şi cu uşurinţă; expeditiv. /<fr. opératif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operaţii. II. s. m. cel care lucrează la contrainformaţii. (< fr. opératif)
(Marele dicţionar de neologisme)
operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace.
(Dicţionar de sinonime)