operetă

OPERÉTĂ, operete, s.f. Compoziţie muzical-dramatică uşoară, scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe un libret cu conţinut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPERÉT//Ă ~e f. 1) Compoziţie muzi-cal-dramatică de proporţii mari, scrisă pe un libret cu caracter sentimental, în care cu-pletele cântate alternează cu dialogul şi cu dansul. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) Clădire în care au loc asemenea reprezentaţii. /<germ. Operette, it. operetta, fr. opérette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPERÉTĂ s.f. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic, cântată de solişti, cor şi orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite. [Cf. germ. Operette, it. operetta, fr. opérette].
(Dicţionar de neologisme)

OPERÉTĂ s. f. reprezentaţie teatrală cu acompaniament de orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite. ♢ teatru consacrat acestui gen de reprezentaţii. (< germ. Operette, it. operetta, fr. opérette)
(Marele dicţionar de neologisme)

operétă s. f., pl. operéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)