OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-şi da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziţie, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OPIN//Á ~éz 1. tranz. (de obicei, urmat de o completivă) A spune exprimând o opinie; a fi de părere; a socoti, a gândi; a considera. 2. intranz. A-şi exprima atitudinea (acceptând sau respingând o părere); a lua poziţie. /<fr. opiner, lat. opinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OPINÁ vb. I. tr. A fi de părere, a socoti, a crede, a considera. [< fr. opiner].
(Dicţionar de neologisme)
OPINÁ vb. I. tr. a-şi exprima opinia, a-şi da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziţie, a-şi manifesta o anumită atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)
(Marele dicţionar de neologisme)
opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg. şi pl. opineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPINÁ vb. 1. v. considera. 2. v. declara.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OPIN//Á ~éz 1. tranz. (de obicei, urmat de o completivă) A spune exprimând o opinie; a fi de părere; a socoti, a gândi; a considera. 2. intranz. A-şi exprima atitudinea (acceptând sau respingând o părere); a lua poziţie. /<fr. opiner, lat. opinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OPINÁ vb. I. tr. a-şi exprima opinia, a-şi da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziţie, a-şi manifesta o anumită atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)
(Marele dicţionar de neologisme)
opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg. şi pl. opineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPINÁ vb. 1. v. considera. 2. v. declara.
(Dicţionar de sinonime)