opintire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. şi intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-şi încorda puterile, a se sforţa. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forţa un animalpornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. o p ĕ n t ĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPINTÍRE, opintiri, s.f. Acţiunea de a (se) opinti; sforţare, efort. – V. opinti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OPINT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se opintească. 2) reg. A lovi tare (cu un băţ, cu o despicătură etc.). /cf. sl. opĕnti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OPINT//Í mă ~ésc intranz. A-şi încorda puterile (pentru a urni din loc, a ridica, a sălta sau a împinge o greutate). /cf. sl. opĕnti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

opintí (tésc, opintít), vb. – 1. A se forţa, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-şi da silinţa. – 3. A porni, a se urni, a mişca. Sl., dar lipseşte veriga imediată. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune cruciş”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se împotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opincă. – Der. opinteală, s.f. (efort).
(Dicţionarul etimologic român)

opintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opinteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPINTÍ vb. 1. a se forţa, a se sforţa, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ asa?)
(Dicţionar de sinonime)

OPINTÍRE s. v. opinteală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opi opin opint opinti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ntire intire