OPLOŞÍ, oploşesc, vb. IV. 1. Refl. A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăşi. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situaţie bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPLOŞÍRE, oploşiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) oploşi şi rezultatul ei. – V. oploşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OPLOŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se oploşească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive şi nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE OPLOŞ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăşi. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
oploşí (oploşésc, oploşít), vb. – 1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploşi ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuşi, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; şi Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „şobolan de cîmp”, ţinînd cont de dificultăţile evidente. – Der. oploşeală, s.f. (adăpost, apărare).
(Dicţionarul etimologic român)
oploşí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oploşésc, imperf. 3 sg. oploşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oploşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
oploşíre s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. oploşírii; pl. oploşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPLOŞÍ vb. v. pripăşi.
(Dicţionar de sinonime)
OPLOŞÍ vb. v. căpătui.
(Dicţionar de sinonime)
OPLOŞÍRE s. v. pripăşire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPLOŞÍRE, oploşiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) oploşi şi rezultatul ei. – V. oploşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE OPLOŞ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăşi. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
oploşí (oploşésc, oploşít), vb. – 1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploşi ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuşi, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; şi Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „şobolan de cîmp”, ţinînd cont de dificultăţile evidente. – Der. oploşeală, s.f. (adăpost, apărare).
(Dicţionarul etimologic român)
oploşí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oploşésc, imperf. 3 sg. oploşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oploşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
oploşíre s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. oploşírii; pl. oploşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPLOŞÍ vb. v. pripăşi.
(Dicţionar de sinonime)
OPLOŞÍ vb. v. căpătui.
(Dicţionar de sinonime)
OPLOŞÍRE s. v. pripăşire.
(Dicţionar de sinonime)