oploșit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OPLOŞÍ, oploşesc, vb. IV. 1. Refl. A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăşi. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situaţie bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPLOŞÍT, -Ă, oploşiţi, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripăşit; ascuns. – V. oploşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OPLOŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se oploşească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive şi nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OPLOŞ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăşi. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oploşí (oploşésc, oploşít), vb. – 1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploşi ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuşi, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; şi Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „şobolan de cîmp”, ţinînd cont de dificultăţile evidente. – Der. oploşeală, s.f. (adăpost, apărare).
(Dicţionarul etimologic român)

oploşí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oploşésc, imperf. 3 sg. oploşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oploşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPLOŞÍ vb. v. pripăşi.
(Dicţionar de sinonime)

OPLOŞÍ vb. v. căpătui.
(Dicţionar de sinonime)

OPLOŞÍT adj. v. pripăşit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opl oplo oplos oplosi

Cuvinte se termină cu literele: it sit osit losit plosit