opor dex - definiţie, sinonime, conjugare

opor

opór (opoáre), s.n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniţă, s.f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

opór, opoáre, s.n. (reg.) 1. parte a osiei mai aproape de roată. 2. rezistenţă, împotrivire. 3. (fig.) încurcătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: op opo

Cuvinte se termină cu literele: or por