opoterapie

OPOTERAPÍE s.f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de ţesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPOTERAPÍE f. Metodă de tratare a diferitelor boli, constând în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de ţesuturi, de organe etc. /<fr. opothérapie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuinţează sucuri extrase din glandele sau din ţesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale ţesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire].
(Dicţionar de neologisme)

OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din ţesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale ţesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie)
(Marele dicţionar de neologisme)

opoterapíe s. f., art. opoterapía., g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)