opresiune

OPRESIÚNE, opresiuni, s.f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respiraţie (însoţită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s.f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPRESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de acţiuni care oprimă omul; asuprire; împilare. 2) Greutate în respiraţie (însoţită de dureri petorale). 3) fig. Tulburare psihică însoţită de indispoziţie şi de depresiune sufletească. [Sil. -pre-si-u-] /<fr. oppression, lat. oppressio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPRESIÚNE s.f. Asuprire, împilare, oprimare. [Pron. -si-u-. / cf. fr. oppression, lat. oppresio].
(Dicţionar de neologisme)

OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio)
(Marele dicţionar de neologisme)

opresiúne s. f. (sil. -pre-) presiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OPRESIÚNE s. v. oprimare.
(Dicţionar de sinonime)