opririi
[Sinonime]
OPRÍRE, opriri, s.f. Acţiunea de a (se) opri şi rezultatul ei; încetare a unei acţiuni, a unei mişcări, rămânere pe loc; staţionare, stagnare; oprit1. ♢ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se opreşte cineva sau ceva; staţie, popas. ♦ Ţinere pe loc, reţinere. ♦ (Înv.) Interdicţie, prohibiţie, piedică, oprelişte. – V. opri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPRÍR//E ~i f. 1) v. A OPRI şi A SE OPRI. ♢ Fără ~ fără a se întrerupe; fără a înceta. 2) Loc unde se opreşte cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
opríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprírii; pl. opríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPRÍRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, şedere, (înv.) poprire, şezământ. (O ~ de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, staţie. (În drum a făcut mal multe ~.) 5. v. escală. 6. v. sta-ţionare. 7. v. staţie. (~ de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. frânare. 10. v. închidere. II. 1. v. încetare. 2. v. întrerupere. 3. contenire, încetare, întreru-pere, (înv. şi pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 4. v. curmare. III. 1. v. împiedicare. 2. v. interzi-cere. IV. 1. păstrare, reţinere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. reţinere, (rar) retenţie. (~ unui bun al cuiva.) v. interzicere.
(Dicţionar de sinonime)
OPRÍRE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPRÍR//E ~i f. 1) v. A OPRI şi A SE OPRI. ♢ Fără ~ fără a se întrerupe; fără a înceta. 2) Loc unde se opreşte cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPRÍRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, şedere, (înv.) poprire, şezământ. (O ~ de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, staţie. (În drum a făcut mal multe ~.) 5. v. escală. 6. v. sta-ţionare. 7. v. staţie. (~ de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. frânare. 10. v. închidere. II. 1. v. încetare. 2. v. întrerupere. 3. contenire, încetare, întreru-pere, (înv. şi pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 4. v. curmare. III. 1. v. împiedicare. 2. v. interzi-cere. IV. 1. păstrare, reţinere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. reţinere, (rar) retenţie. (~ unui bun al cuiva.) v. interzicere.
(Dicţionar de sinonime)
OPRÍRE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.
(Dicţionar de sinonime)