oprit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. şi refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o fiinţă, un vehicul; a face să stea pe loc. ♢ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reţine (prin rugăminţi) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reţine cu forţa, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reţine pentru sine, a pune deoparte, a-şi însuşi un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reţine (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se aşeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-şi îndrepta ochii, privirea, atenţia etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenţie; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acţiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abţine de la ceva. [Imper. sg. şi: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPRIT1 s.n. Oprire. – V. opri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPRÍT2, , opriţi, -te, adj. Interzis; rezervat. ♢ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OPR//Í ~ésc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziţii etc.) A pune sub interdicţie; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OPR//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi întrerupe mişcarea sau funcţionarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se aşeza temporar undeva. 3) A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oprí (oprésc, oprít), vb. – 1. A reţine, a para. – 2. A reţine, a conţine, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susţine” şi opor. – Der. opreală, s.f. (oprire, popas; încetare, sfîrşit; închisoare); oprelişte, s.f. (înv., oprire, detenţie; înv., prohibiţie); oprea, interj. (stai, opreşte-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susţinător); opritoare, s.f. (piedică, obstacol); opritură, s.f. (interdicţie; pădure în care e oprită tăierea copacilor).
(Dicţionarul etimologic român)

oprí vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oprít s. n. (sil. -prit)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPRÉŞTE interj. 1. v. stop! 2. ho.
(Dicţionar de sinonime)

OPRÍ vb. I. 1. a sta, (înv. şi reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. staţiona. 7. v. stopa. 8. v. frâna. 9. v. sta. 10. v. închide. II. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-şi) înceta, a(-şi) întrerupe, a(-şi) sista, a(-şi) suspenda. (Uzina şi-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. şi Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cântat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respiraţia, de emoţie.) 7. v. curma. 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) III. 1. v. împiedica. 2. a împiedica, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. v. reţine. 4. v. abţine. IV. 1. a păstra, a reţine, a rezerva. (Ţi-am ~ bilete la spectacol.) 2. v. reţine. 3. a păstra, a rezerva, a ţine. (I-a ~ loc la rând.) v. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.
(Dicţionar de sinonime)

OPRÍT adj. 1. v. închis. 2. v. interzis. 3. v. nepermis. 4. v. prohibit. 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~ din dieta unui bolnav.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) opri ≠ a (se) porni
(Dicţionar de antonime)

A opri ≠ a permite
(Dicţionar de antonime)

A se opri ≠ a continua, a se mişca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opr opri

Cuvinte se termină cu literele: it rit prit