opritori dex - definiţie, sinonime, conjugare
OPRIT//OÁRE ~óri f. 1) Frână rudimentară pusă la roata unui vehicul cu tracţiune ani-mală. 2) Piesă de harnaşament constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde de oişte şi serveşte la încetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) Plasă cu care se astupă partea în formă de sac a năvodului, ca să nu iasă peştele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

opritoáre (stăvilar, plasă) s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opritórii; pl. opritóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

opritóri (pari) s. f. pl. (sil. -pri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPRITOÁRE s. piedică, (reg.) târşă, (prin Transilv.) şurlău. (~ la roţile carului.)
(Dicţionar de sinonime)

OPRITOÁRE s. v. baraj, dig, stăvilar, zăgaz.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opr opri oprit oprito

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori itori ritori