oprobriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

oprobriu

OPRÓBRIU s.n. (Livr.) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPRÓBRIU n. Dispreţ prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobrium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreţ al societăţii faţă de fapte nedemne sau faţă de oameni josnici, nedemni, mişei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].
(Dicţionar de neologisme)

OPRÓBRIU s. n. dispreţ, dezaprobare publică pentru necinste şi fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)
(Marele dicţionar de neologisme)

opróbriu s. n. (sil. -pro-briu [pron. -briu]), art. opróbriul
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: op opr opro oprob oprobr

Cuvinte se termină cu literele: iu riu briu obriu robriu