optică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÓPTIC, -Ă, optice, -ce s.f., adj. I. 1. S.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei şi absorbţiei ei, cu fenomenele legate de propagarea şi de interacţiunea ei cu diverse substanţe etc. ♦ Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiaţiilor de aceeaşi natură cu lumina (radiaţii infraroşii, ultraviolete etc.). ♢ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea şi de a interpreta faptele şi fenomenele; concepţie, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, care ţine de fenomenele luminii sau de senzaţiile vizuale, privitor la astfel de fenomene şi de senzaţii; care aparţine obiectului de studiu al opticii (I 1). ♢ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale şi cele nodale ale ei şi prin care raza de lumină trece fără să-şi schimbe direcţia. 2. Care ţine de vedere sau de organele de simţ ale acestuia. ♢ Nerv optic = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv din creier. – Din fr. optique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓPTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de vedere; propriu vederii. ♢ Nerv ~ nerv care transmite percepţiile vizuale de la ochi la centrul corespunzător din creier. 2) Care ţine de optică; propriu opticii. Aparat ~. /<fr. optique, lat. opticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÓPTICĂ f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul luminii şi a particularităţilor acesteia. 2) Totalitate a aparatelor şi a instrumentelor a căror funcţionare este bazată pe legile reflecţiei şi refracţiei luminii. 3) fig. Mod de interpretare a faptelor şi fenomenelor. /<fr. optique, lat. optice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÓPTIC, -Ă adj. Referitor la vedere, de vedere; în legătură cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale şi nodale şi prin care poate trece o rază de lumină nedeviată. [< fr. optique, cf. lat. opticus].
(Dicţionar de neologisme)

ÓPTICĂ s.f. 1. Ramură a fizicii care studiază lumina şi fenomenele luminoase şi vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, concepţie. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique].
(Dicţionar de neologisme)

ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale şi nodale şi prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ♢ (adv.) substanţă ~ activă = substanţă care îşi roteşte planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina şi fenomenele luminoase şi vizuale. o ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea şi interpreta faptele şi fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
(Marele dicţionar de neologisme)

óptic adj. m., pl. óptici; f. sg. óptică, pl. óptice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óptică s. f., g.-d. art. ópticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.
(Dicţionar de sinonime)

ÓPTICĂ s. v. mentalitate, psihologie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opt opti optic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica ptica