optimetru

OPTIMÉTRU, optimetre, s.n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din fr. optimètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPTIMÉTR//U ~e n. Instrument optic de mare precizie pentru măsurarea dimensiunilor unor piese. /<fr. optimetre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPTIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. [< fr. optimètre].
(Dicţionar de neologisme)

OPTIMÉTRU s. n. instrument optic de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. (< fr. optimètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

optimétru s. n. (sil. -tru), art. optimétrul; pl. optimétre
(Dicţionar ortografic al limbii române)