opulență dex - definiţie, sinonime, conjugare
OPULÉNT, -Ă, opulenţi, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelşugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPULÉNŢĂ, opulenţe, s.f. (Livr.) Bogăţie, belşug, abundenţă. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care manifestă bogăţie; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viaţă ~tă. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulenţă; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPULÉNŢ//Ă ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPULÉNT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelşugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].
(Dicţionar de neologisme)

OPULÉNŢĂ s.f. (Liv.) Bogăţie, îmbelşugare, belşug. [< fr. opulence, lat. opulentia].
(Dicţionar de neologisme)

OPULÉNT, -Ă adj. îmbelşugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)
(Marele dicţionar de neologisme)

OPULÉNŢĂ s. f. bogăţie, belşug, abundenţă. (< fr. opulence, lat. opulentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

opulént adj. m., pl. opulénţi; f. sg. opuléntă, pl. opulénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

opulénţă s. f., g.-d. art. opulénţei; pl. opulénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPULÉNT adj. v. bogat, îmbelşugat.
(Dicţionar de sinonime)

OPULÉNŢĂ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Opulentsărac
(Dicţionar de antonime)

Opulenţă ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opu opul opule opulen

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta ulenta