opăceală
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s.f. (Reg.) 1. Împiedicare, reţinere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
opăceálă s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
opăceálă s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)