orânduire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Înv. şi pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. şi pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORÂNDUÍRE, orânduiri, s.f. Acţiunea de a orândui şi rezultatul ei. 1. Aşezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. şi reg.) Hotărâre, dispoziţie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” şi „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societăţii, caracterizată printr-un nivel determinat al forţelor de producţie, prin relaţiile de producţie corespunzătoare acestuia şi prin suprastructura generată de aceste relaţii; formaţiune socială, formaţiune social-economică. ♢ Orânduire de stat = organizare politică şi teritorială a statului sub aspectul regimului şi al formei de stat, precum şi al împărţirii administrativ-teritoriale, determinată, în esenţă, de caracterul orânduirii sociale. – V. orândui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORÂNDU//I ~iésc tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a clasa; a rândui; a dispune; a aşeza; a aranja; a ordona. 2) înv. A numi într-un post; a desemna. 3) înv. A cere în mod autoritar şi oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arăta în mod precis. 5) înv. A face să fie gata devreme; a pregăti; a prepara; a găti. /<sl. urenditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orânduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orânduiésc, imperf. 3 sg. orânduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orânduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orânduíre s. f., g.-d. art. orânduírii; pl. orânduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Şi-a ~ nişte treburi.) 4. v. institui. 5. v. hărăzi. 6. a hotărî, a lăsa, a rândui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.)
(Dicţionar de sinonime)

ORÂNDUÍ vb. v. comanda, curăţa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
(Dicţionar de sinonime)

ORÂNDUÍRE s. 1. v. întocmire. 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. v. formaţiune. 4. orânduire economică v. bază economică. 5. regim, sistem, societate. (~ capi-talistă.) 6. (IST.) orânduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală.
(Dicţionar de sinonime)

ORÂNDUÍRE s. v. dispoziţie, hotărâre, ordin, poruncă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ora oran orand orandu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire duire nduire