orăstică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORĂSTÍCĂ, orăstici, s.f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roşii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger şi vernus). [Var.: orăştícă s.f.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORĂŞTÍCĂ s.f. v. orăstică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORĂSTÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate şi cu fructele păstăi, care creşte prin pădurile de stejar şi de carpen; măzăriche-neagră. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orăstícă (orăstíci), s.f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăştină, orăşniţă, oreşniţă. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureaţă, mă-zărichea-cucului, măzăriche-neagră.
(Dicţionar de sinonime)

ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ora oras orast orasti

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica astica