orație dex - definiţie, sinonime, conjugare

orație

[Sinonime]
ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Var.: oraţiúne s.f.] – Din lat. oratio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORÁŢI//E ~i f. 1) Poezie populară ritualică, ce conţine urări de bine, felicitări, recitată cu diferite ocazii (de Anul Nou, la nuntă, la cumetrie). 2) înv. Discurs ceremonios rostit cu anumite ocazii. [G.-D. oraţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. oratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oráţie (-íi), s.f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se roteşte la nunţile tradiţionale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui oraţiune, s.f. (discurs). – Der. orator, s.m., din fr. orateur; oratoriu, s.n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s.f. (elocvecţă).
(Dicţionarul etimologic român)

ORÁŢIE s. f. 1. urare în versuri, cu conţinut alegoric, făcută de conăcari în cadrul ceremonialului de nuntă. 2. cuvântare, discurs (la anumite ocazii). (< lat. oratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

oráţie s. f., (sil. -ţi-e), art. oráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. oráţiei; pl. oráţii, art. oráţiile (sil.-ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORÁŢIE s. 1. colăcărie, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă ţărănească.) 2. oraţie funebră = discurs funebru, (înv.) propovedanie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ora orat orati

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie