oracolelor
[Sinonime]
ORÁCOL, oracole, s.n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credinţe, anumite divinităţi îl dădeau celor veniţi să le consulte pentru a cunoaşte viitorul; prevestire, prezicere, profeţie; lăcaşul unde se făceau aceste profeţii. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentinţă cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ♢ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentenţios şi enigmatic. [Var.: orácul s.n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORÁCOL ~e n. 1) (în lumea antică) Voinţă a divinităţii exprimată prin profeţi şi apostoli. 2) Răspuns al divinităţii la întrebările adresate de oameni în locurile sfinte. 3) Loc (templu, sanctuar etc.) unde, potrivit unor credinţe religioase, se consulta o divinitate. 4) fig. Sentinţă care pretinde a fi infailibilă. /<lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
orácol (orácole), s.n. – Prezicere, profeţie. It. oracolo.
(Dicţionarul etimologic român)
ORÁCOL s.n. 1. Răspuns al unei divinităţi la întrebările adresate de obicei prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; (p. ext.) răspunsul obţinut; prezicere, prevestire, profeţie. ♦ Loc unde se făceau prezicerile. 2. Persoană despre care se credea că poate prevesti viitorul. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; (p. ext.) cel care dă această hotărâre. [Var. oracul s.n. / < lat. oraculum, cf. it. oracolo].
(Dicţionar de neologisme)
ORÁCOL s. n. 1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinităţi la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeţie. ♢ loc unde se făceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul. ♢ hotărâre dată de o persoană cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
(Marele dicţionar de neologisme)
orácol s. n., pl. orácole
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORÁCOL s. v. prezicere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORÁCOL ~e n. 1) (în lumea antică) Voinţă a divinităţii exprimată prin profeţi şi apostoli. 2) Răspuns al divinităţii la întrebările adresate de oameni în locurile sfinte. 3) Loc (templu, sanctuar etc.) unde, potrivit unor credinţe religioase, se consulta o divinitate. 4) fig. Sentinţă care pretinde a fi infailibilă. /<lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ORÁCOL s.n. 1. Răspuns al unei divinităţi la întrebările adresate de obicei prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; (p. ext.) răspunsul obţinut; prezicere, prevestire, profeţie. ♦ Loc unde se făceau prezicerile. 2. Persoană despre care se credea că poate prevesti viitorul. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; (p. ext.) cel care dă această hotărâre. [Var. oracul s.n. / < lat. oraculum, cf. it. oracolo].
(Dicţionar de neologisme)
ORÁCOL s. n. 1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinităţi la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeţie. ♢ loc unde se făceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul. ♢ hotărâre dată de o persoană cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
(Marele dicţionar de neologisme)
orácol s. n., pl. orácole
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORÁCOL s. v. prezicere.
(Dicţionar de sinonime)