oracul dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORÁCUL s.n. v. oracol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaştelor. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORÁC interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a imita orăcăitul broaştelor). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORÁC s.n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi.
(Dicţionarul limbii române moderne)

orác interj. – Imită vocea broaştei. Creaţie expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s.n. (a scoate sunetul broaştei); orăcăială, s.f. (orăcăit).
(Dicţionarul etimologic român)

ORÁCUL s.n. v. oracol.
(Dicţionar de neologisme)

orác interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORÁC interj. v. miorc, oac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ora orac oracu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul acul racul