oralitate dex - definiţie, sinonime, conjugare

oralitate

ORALITÁTE s.f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan şi viu atât în dialogurile care notează particularităţile vorbirii personajelor, cât şi în naraţiunea propriu-zisă; ansamblu de particularităţi ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. în sintagma) Principiul oralităţii = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + suf. -itate. Cf. it. o r a l i t á.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORALITÁT//E f. 1) Caracter oral. 2) Ansam-blu de proprietăţi stilistice ale limbii vorbite, ale graiului viu. 3) jur. Principiu al dreptului procedural, potrivit căruia dezbaterile judiciare şi pronunţarea sentinţei se fac oral la şedinţa de judecată. ~ea procesului. /oral + suf. ~itate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORALITÁTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularităţi ale limbii vorbite. ♦ Însuşirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (Jur.) Principiul oralităţii = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralità].
(Dicţionar de neologisme)

ORALITÁTE s. f. 1. ansamblu de particularităţi specifice limbii vorbite. 2. calitate a stilului unei scrieri de a se baza pe oralitate (1). 3. (jur.) principiu în temeiul căruia dezbaterea unui litigiu se desfăşoară oral. 4. (psihan.) stadiu iniţial al dezvoltării libidinale, având ca zonă erogenă cavitatea bucală. (< it. oralità)
(Marele dicţionar de neologisme)

oralitáte s. f., g.-d. art. oralităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or ora oral orali oralit

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate litate