orant dex - definiţie, sinonime, conjugare

orant

ORÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător].
(Dicţionar de neologisme)

ORÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. (< fr. orant)
(Marele dicţionar de neologisme)

oránt s. m., adj. m., pl. oránţi; f. sg. orántă, pl. oránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or ora oran

Cuvinte se termină cu literele: nt ant rant