oratoric dex - definiţie, sinonime, conjugare

oratoric

ORATÓRIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparţine oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. -ic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORATÓRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de oratori; propriu oratorilor. ♢ Artă ~că oratorie. /orator + suf. ~ic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORATÓRIC, -Ă adj. Referitor la orator sau la oratorie. [< orator + -ic].
(Dicţionar de neologisme)

ORATÓRIC, -Ă adj. referitor la orator(ie). (< germ. oratorisch)
(Marele dicţionar de neologisme)

oratóric adj. m., pl. oratórici; f. sg. oratórică, pl. oratórice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or ora orat orato orator

Cuvinte se termină cu literele: ic ric oric toric atoric