orbălți dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBÁLŢ, (1) orbalţuri, s.n., (2) orbalţi, s.m. (Înv. şi pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuinţate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subţire, cu frunze mari şi flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBĂLŢÍ, orbălţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ; a (se) umfla din cauza orbalţului. – V. orbalţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBÁLŢ1 ~uri n. pop. Boală infecţioasă manifestată prin inflamarea şi înroşirea pielii, prin dureri şi stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORBÁLŢ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subţire, şi cu frunze ovale, zimţate. /<ung. orbánc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ORBĂLŢ//Í ~ésc tranz. pop. A face să se orbălţească. /Din orbalţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ORBĂLŢ//Í mă ~ésc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalţ. /Din orbalţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbálţ (bot.) s. m., pl. orbálţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbálţ (erizipel) s. n., pl. orbálţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbălţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbălţésc, imperf. 3 sg. orbălţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbălţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BURUIANA-ORBÁLŢULUI s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)

ORBÁLŢ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalţ.
(Dicţionar de sinonime)

ORBÁLŢ s. v. erizipel, reumatism, silnic.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-ORBÁLŢ s. v. orbalţ, ştevie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orba orbal orbalt

Cuvinte se termină cu literele: ti lti alti balti rbalti