orbălțit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBĂLŢÍ, orbălţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ; a (se) umfla din cauza orbalţului. – V. orbalţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBĂLŢÍT, -Ă, orbălţiţi, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalţ; umflat (de orbalţ). – V. orbălţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORBĂLŢ//Í ~ésc tranz. pop. A face să se orbălţească. /Din orbalţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ORBĂLŢ//Í mă ~ésc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalţ. /Din orbalţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbălţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbălţésc, imperf. 3 sg. orbălţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbălţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orba orbal orbalt

Cuvinte se termină cu literele: it tit ltit altit baltit