orbalț

ORBÁLŢ, (1) orbalţuri, s.n., (2) orbalţi, s.m. (Înv. şi pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuinţate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subţire, cu frunze mari şi flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBÁLŢ¹ ~uri n. pop. Boală infecţioasă manifestată prin inflamarea şi înroşirea pielii, prin dureri şi stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORBÁLŢ² ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subţire, şi cu frunze ovale, zimţate. /<ung. orbánc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbálţ (orbálţuri), s.n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanţ. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. şi Bucov. – Der. orbalţit, adj. (umflat de erizipel).
(Dicţionarul etimologic român)

orbálţ (bot.) s. m., pl. orbálţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbálţ (erizipel) s. n., pl. orbálţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BURUIANA-ORBÁLŢULUI s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)

ORBÁLŢ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalţ.
(Dicţionar de sinonime)

ORBÁLŢ s. v. erizipel, reumatism, silnic.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-ORBÁLŢ s. v. orbalţ, ştevie.
(Dicţionar de sinonime)