orbește dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBÉŞTE adv. 1. Ca orbii2, pe dibuite, la întâmplare. 2. Fig. Fără discernământ, fără reflecţie, fără chibzuinţă, în mod mecanic. ♦ Necontrolat, nebuneşte, inconştient; pătimaş. – Orb2 + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-şi pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbeşti un şoarece = foarte puţin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-şi piardă raţiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înşela, a amăgi pe cineva, a minţi. – Din orb2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBÉŞTE adv. 1) În felul orbilor; ca orbii; fără a vedea; pe dibuite. 2) fig. Fără a avea un punct de vedere propriu; fără a chibzui. A se supune ~. 3) fig. Fără alegere şi fără cruţare. /orb + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acţiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acţiunea unor factori frapanţi. /Din orb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORBÉŞTE adv. v. nebuneşte.
(Dicţionar de sinonime)

ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A orbi ≠ a vedea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orbe orbes orbest

Cuvinte se termină cu literele: te ste este beste rbeste