orbecăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBECĂÍ, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace şi în colo) pipăind şi rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. şi: orbécăi. – Var.: orbăcăí vb. IV.] – Orbeca + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBECĂÍRE, orbecăiri, s.f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORBECĂ//Í ~iésc intranz. A umbla dintr-o parte în alta, rătăcind prin întuneric, pipăind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbecăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbecăiésc, imperf. 3 sg. orbecăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbecăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbecăíre s. f., g.-d. art. orbecăírii; pl. orbecăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORBECĂÍ vb. v. bâjbâi.
(Dicţionar de sinonime)

ORBECĂÍRE s. v. bâjbâială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orbe orbec orbeca

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire caire ecaire