orbecare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. şi reg.) A orbecăi. – Din orb2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBECÁRE, orbecări, s.f. (Înv.) Acţiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORBECÁ órbec intranz. înv. , reg. v. A ORBECĂI. /Din orb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbecá vb., ind. prez. 1 sg. orbéc, 3 sg. şi pl. orbécă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbecáre s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORBECÁ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
(Dicţionar de sinonime)

ORBECÁRE s. v. bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orbe orbec orbeca

Cuvinte se termină cu literele: re are care ecare becare