orbecat

ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. şi reg.) A orbecăi. – Din orb².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBECÁT, -Ă, orbecaţi, -te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – V. orbeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORBECÁ órbec intranz. înv. , reg. v. A ORBECĂI. /Din orb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbecá vb., ind. prez. 1 sg. orbéc, 3 sg. şi pl. orbécă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORBECÁ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
(Dicţionar de sinonime)