orbire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-şi pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbeşti un şoarece = foarte puţin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-şi piardă raţiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înşela, a amăgi pe cineva, a minţi. – Din orb2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORBÍRE s.f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minţii, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconştienţă. ♢ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbeşte. – V. orbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acţiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acţiunea unor factori frapanţi. /Din orb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orbíre s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ORBÍRE s. 1. v. cecitate. *2. v. rătăcire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A orbi ≠ a vedea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orb orbi orbir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire rbire