orchestra dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORCHÉSTRĂ, orchestre, s.f. 1. Colectiv de instrumentişti care execută împreună compoziţii muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranţilor, situată între scenă şi sală, sub nivelul parterului. ♢ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spaţiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă şi gradenuri. [Var.: orhéstră s.f., (înv.) orchéstru s.n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORCHÉSTR//Ă ~e f. 1) Grup de instru-mente muzicale folosite la executarea unei bucăţi muzicale. 2) Colectiv de muzicanţi care execută piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc într-un teatru (între scenă şi sală, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanţi. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ORCHESTR//Á ~éz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice greceşti, unde se executau dansurile şi în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentişti care execută compoziţii muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă şi public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].
(Dicţionar de neologisme)

ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părţile pentru instrumente ale unei compoziţii muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].
(Dicţionar de neologisme)

ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice greceşti, unde se executau dansurile şi în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă şi public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
(Marele dicţionar de neologisme)

ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziţie muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mişcare revendicativă. (< fr. orchestrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

orchéstră s. f., g.-d. art. orchéstrei; pl. orchéstre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orchestrá vb., ind. prez. 1 sg. orchestréz, 3 sg. şi pl. orchestreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORCHÉSTRĂ s. (MUZ.) (pop.) muzică.
(Dicţionar de sinonime)

ORCHESTRÁ vb. (MUZ.) a instrumenta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orc orch orche orches

Cuvinte se termină cu literele: ra tra stra estra hestra