orchestrion
ORCHESTRIÓN, orchestrioane, s.n. Instrument muzical în formă de orgă sau de pian, cu două sau cu mai multe claviaturi. [Pr.: -tri-on] – Din fr. orchestrion, germ. Orchestrion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORCHESTRI//ÓN ~oáne n. 1) Instrument muzical mecanic (azi aproape ieşit din uz) care imită sonoritatea unei orchestre simfonice. 2) Mică orgă portativă. [Sil. -tri-on] /<fr. orchestrion, germ. Orchestrion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORCHESTRIÓN s.n. Instrument muzical în formă de orgă sau de plan, cu două sau mai multe claviaturi. [Pron. -tri-on. / < it. orchestrion, germ. Orchestrion].
(Dicţionar de neologisme)
ORCHESTRIÓN s. n. instrument muzical mecanic în formă de orgă sau de pian, cu claviaturi, care poate imita sonoritatea unei orchestre. (< it. orchestrion, germ. Orchestrion)
(Marele dicţionar de neologisme)
orchestrión s. n. (sil. -tri-on), pl. orchestrioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORCHESTRI//ÓN ~oáne n. 1) Instrument muzical mecanic (azi aproape ieşit din uz) care imită sonoritatea unei orchestre simfonice. 2) Mică orgă portativă. [Sil. -tri-on] /<fr. orchestrion, germ. Orchestrion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ORCHESTRIÓN s. n. instrument muzical mecanic în formă de orgă sau de pian, cu claviaturi, care poate imita sonoritatea unei orchestre. (< it. orchestrion, germ. Orchestrion)
(Marele dicţionar de neologisme)
orchestrión s. n. (sil. -tri-on), pl. orchestrioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)