orcic dex - definiţie, sinonime, conjugare

orcic

ORCÍC, orcicuri, s.n. Fiecare dintre cele două bucăţi de lemn prinse de crucea căruţei, a trăsurii etc., de capetele cărora se agaţă ştreangurile hamului. – Din ucr. orčyk. Cf. pol. o r c z y k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORCÍC ~uri n. Fiecare dintre cele două piese de lemn, fixate de crucea unei căruţe sau trăsuri, de care se prind postoroncile. /<ucr. orţik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orcíc (orcícuri), s.n. – Fiecare din cele două bucăţi de lemn prinse de crucea căruţei unde se agaţă hamul. – Var. orşic, urcic. Germ. Ortscheit, prin intermediul pol. orczyk (Cihac, II, 230). În Mold. – Der. orcicar, s.n. (laţul ştreangului de la ham care se prinde de orcic).
(Dicţionarul etimologic român)

orcíc s. n., pl. orcícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or orc orci

Cuvinte se termină cu literele: ic cic rcic