ordalie

ORDALÍE, ordalii, s.f. Mod de stabilire a dreptăţii sau a vinovăţiei părţilor în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite şi a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. şi: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORDALÍE s.f. Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal – judecată].
(Dicţionar de neologisme)

ORDALÍE s. f. probă judiciară în evul mediu constând în supunerea învinuitului la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.); „judecata lui Dumnezeu”. (< fr. ordalie, lat. ordalium)
(Marele dicţionar de neologisme)

ordalíe s. f., art. ordalía, g.-d. art. ordalíei; pl. ordalíi, art. ordalíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)