ordinilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

ordinilor

[Sinonime]
ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispoziţie, succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înşiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o şedinţă, într-o adunare. ♢ Loc. adj. şi adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important. 2. Aşezare a unor obiecte potrivit unor cerinţe de ordin practic şi estetic, rânduială; p. ext. conformitate cu o cerinţă, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. ♢ Loc. adv. În ordine = aşa cum se cuvine; în regulă. ♢ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ Expr. (Înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; spec. stabilitate socială, respectul instituţiilor sociale stabilite. ♢ Ordine publică = ordine politică, economică şi socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta şi se traduce prin funcţionarea normală a aparatului de stat, menţinerea liniştii cetăţenilor şi a respectării drepturilor acestora. – Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓRDIN//E f. 1) Stare de orânduială şi de sistematizare; organizare armonioasă. 2) Succesiune regulată a lucrurilor. ♢ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o şedinţă sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regulă sau normă după care se înfăptuieşte ceva. ♢ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva să respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a încălcat. 4) Mod de organizare a vieţii politice, eco-nomice şi sociale a unui stat; regim.~ publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat şi a celor publice, respectarea drepturilor cetăţenilor şi paza proprietăţii obşteşti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate şi finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÓRDINE s.f. 1. Dispoziţie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etc.; organizare, înşiruire. ♢ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o şedinţă. 2. Rânduială, regulă, disciplină. 3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etc.). [Gen. -nii, var. ordin s.n. / cf. lat. ordo, it. ordine].
(Dicţionar de neologisme)

ÓRDINE s. f. 1. dispoziţie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizaţie, înşiruire. o ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o şedinţă. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (mat.) relaţie de ~ = relaţie tranzitivă între elementele unei mulţimi. (< lat. ordo, -inis, it. ordine)
(Marele dicţionar de neologisme)

órdine s. f., g.-d. art. órdinii; pl. órdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÓRDINE s. 1. organizare, orânduială, regulă, rânduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O ~ desăvârşită domnea acolo.) 2. v. rânduială. 3. succesiune. (O ~ descrescândă a elementelor şirului.) 4. ordine de zi = agendă. (Ce puncte figurează pe ~?) 5. organizare, rânduială, rost. (~ lumii nu se schimbă cu pamflete.) 6. v. disciplină.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ordine ≠ debandadă, dezmăţ, dezordine, haos, neordine
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ord ordi ordin ordini

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor nilor inilor