ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁT, -Ă ordonaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. o r d o n n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ORDONÁ ordón tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A cere în mod autoritar şi oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a clasa; a dispune; a aşeza; a rândui. /<fr. ordonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón şi -nez. / < fr. ordonner].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, aşezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relaţie de ordine pentru elementele unei mulţimi. (< fr. ordonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, aşezat în ordine. ♢ bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulţime ~ă = mulţime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ♢ înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordoná vb., (porunceşte) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. şi pl. ordónă; (rânduieşte) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. şi pl. ordóne/ordonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.
(Dicţionar de sinonime)
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonat ≠ dezordonat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁT, -Ă ordonaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. o r d o n n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón şi -nez. / < fr. ordonner].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, aşezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relaţie de ordine pentru elementele unei mulţimi. (< fr. ordonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, aşezat în ordine. ♢ bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulţime ~ă = mulţime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ♢ înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordoná vb., (porunceşte) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. şi pl. ordónă; (rânduieşte) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. şi pl. ordóne/ordonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.
(Dicţionar de sinonime)
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonat ≠ dezordonat
(Dicţionar de antonime)