ORDONÁT, -Ă ordonaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. o r d o n n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁTĂ, ordonate, s.f. (Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spaţiu. ♦ Înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din fr. ordonnée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁT//Ă ~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziţia unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, aşezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziţia unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, aşezat în ordine. ♢ bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulţime ~ă = mulţime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ♢ înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonat ≠ dezordonat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁTĂ, ordonate, s.f. (Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spaţiu. ♦ Înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din fr. ordonnée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁT//Ă ~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziţia unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, aşezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziţia unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, aşezat în ordine. ♢ bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulţime ~ă = mulţime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ♢ înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonat ≠ dezordonat
(Dicţionar de antonime)