orfan dex - definiţie, sinonime, conjugare

orfan

[Sinonime]
ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinţi sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORFÁN ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre copii) Care a rămas fără părinţi (fără ambii sau fără unul); sărman. ~ de tată. /<ngr. orfanós, lat. orphanus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orfán (orfánă), adj. – Copil fără (unul din) părinţi. – Var. (înv.) şi mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. şi mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo. – Der. orfană, s.f. (fată fără părinţi); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s.n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s.n. (casă de orfani), din fr. orphelinat.
(Dicţionarul etimologic român)

orfán adj. m., pl. orfáni; f. sg. orfánă, pl. orfáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

ORFÁN adj., s. (înv. şi reg.) sărac, sărman, (Maram. şi prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orf orfa

Cuvinte se termină cu literele: an fan rfan