orfevru dex - definiţie, sinonime, conjugare

orfevru

ORFÉVRU, orfevri, s.m. (Livr.) Meşter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din fr. orfèvre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORFÉVR//U ~i m. Lucrător specializat în confecţionarea obiectelor de artă aplicată, din metal preţios. [Sil. -vru-] /<fr. orfevre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORFÉVRU s.m. (Franţuzism) Meşter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale preţioase; aurar. [< fr. orfèvre].
(Dicţionar de neologisme)

ORFÉVRU s. m. 1. meşter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orfèvre)
(Marele dicţionar de neologisme)

orfévru s. m., pl. orfévri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or orf orfe orfev orfevr

Cuvinte se termină cu literele: ru vru evru fevru rfevru