organ dex - definiţie, sinonime, conjugare

organ

[Sinonime]
ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORGÁN1 ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplineşte anumite funcţii. 2) Piesă sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicaţie periodică (ziar, revistă). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Instituţie cu funcţii speciale într-un domeniu anumit al vieţii sociale. /<ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORGÁN2 ~e n. înv. 1) v. ORGĂ. 2) In-strument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. /<sl. oruganu, ngr. órganon, lat. organum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orgán (orgáne), s.n. – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parţial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI, înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, s.f., din fr. orgue. – Der. organic, adj., din fr. organique; organism, s.n., din fr. organisme; organist, s.m., din fr. organiste; organiza (var. înv. organisi), vb. din fr. organiser şi anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. înv. organisitor), adj.; organizaţi(un)e, s.f., din fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, vb., din fr. désorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic), adj., din fr. anorganique.
(Dicţionarul etimologic român)

ORGÁN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. 2. Piesă componentă a unei maşini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de acţiune, de comunicare; (p. ext.) publicaţie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese în conducerea unei organizaţii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].
(Dicţionar de neologisme)

ORGÁN1 s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplineşte funcţii vitale sau utile vieţii. 2. piesă componentă a unei maşini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de acţiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicaţie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizaţii politice sau administrative. o ~ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcţiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)
(Marele dicţionar de neologisme)

ORGAN2(O)- elem. „organ, organism”. (< fr. organ/o/-, cf. lat. organum, gr. organon)
(Marele dicţionar de neologisme)

orgán (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, instituţie, harpă) s. n., pl. orgáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORGÁN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publicaţie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.
(Dicţionar de sinonime)

ORGÁN s. v. liră, orgă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or org orga

Cuvinte se termină cu literele: an gan rgan