ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituţie etc. să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizând însărcinările şi coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiţii optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale, a-şi coordona acţiunile orientându-se după un plan; a-şi strânge şi a-şi întări forţele. ♦ A pregăti temeinic o acţiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORGANIZÁRE, organizări, s.f. Acţiunea de a (se) organiza şi rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ♢ Organizarea producţiei = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în vederea desfăşurării producţiei cu maximum de eficienţă economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea şi utilizarea eficientă a forţei de muncă. – V. organiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ORGANIZ//Á ~éz tranz. 1) (activităţi, acţiuni etc.) A orândui după un plan chibzuit în prealabil. ~ un concert. ~ o vânătoare. 2) (instituţii, întreprinderi, societăţi etc.) A face să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime. 3) (persoane sau colectivităţi) A face să se organizeze. /<fr. organiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ORGANIZ//Á mă ~éz intranz. (despre persoane sau colectivităţi) A se uni, coordonându-şi acţiunile (în vederea realizării unui scop comun). /<fr. organiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a aşeza, a coordona situaţia, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituţii, a unui grup social etc. în aşa fel încât să funcţioneze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acţiune etc. ♦ refl. A proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].
(Dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁRE s.f. Acţiunea de a organiza şi rezultatul ei. [< organiza].
(Dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a aşeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituţii, grup social etc., astfel încât să funcţioneze organic. ♢ a pregăti temeinic o acţiune etc. II. refl. a proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale. (< fr. organiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁRE s. f. acţiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ♢ alcătuire, orânduire. o ~ social(-economică) = formaţiune socială; ~ de stat = organizare politică şi teritorială a unui stat. (< organiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
organizá vb., ind. prez. 1 sg. organizéz, 3 sg. şi pl. organizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
organizáre s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORGANIZÁ vb. 1. v. constitui. 2. v. înfiinţa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea ...)
(Dicţionar de sinonime)
ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înfiinţare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. struc-tură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) organiza ≠ a (se) dezorganiza
(Dicţionar de antonime)
Organizare ≠ dezordine, neordine
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORGANIZÁRE, organizări, s.f. Acţiunea de a (se) organiza şi rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ♢ Organizarea producţiei = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în vederea desfăşurării producţiei cu maximum de eficienţă economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea şi utilizarea eficientă a forţei de muncă. – V. organiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ORGANIZ//Á mă ~éz intranz. (despre persoane sau colectivităţi) A se uni, coordonându-şi acţiunile (în vederea realizării unui scop comun). /<fr. organiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a aşeza, a coordona situaţia, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituţii, a unui grup social etc. în aşa fel încât să funcţioneze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acţiune etc. ♦ refl. A proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].
(Dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁRE s.f. Acţiunea de a organiza şi rezultatul ei. [< organiza].
(Dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a aşeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituţii, grup social etc., astfel încât să funcţioneze organic. ♢ a pregăti temeinic o acţiune etc. II. refl. a proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale. (< fr. organiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORGANIZÁRE s. f. acţiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ♢ alcătuire, orânduire. o ~ social(-economică) = formaţiune socială; ~ de stat = organizare politică şi teritorială a unui stat. (< organiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
organizá vb., ind. prez. 1 sg. organizéz, 3 sg. şi pl. organizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
organizáre s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORGANIZÁ vb. 1. v. constitui. 2. v. înfiinţa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea ...)
(Dicţionar de sinonime)
ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înfiinţare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. struc-tură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) organiza ≠ a (se) dezorganiza
(Dicţionar de antonime)
Organizare ≠ dezordine, neordine
(Dicţionar de antonime)