organogen dex - definiţie, sinonime, conjugare

organogen

[Sinonime]
ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziţia substanţelor organice din structura animalelor şi a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formaţii geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acţiunea organismelor. – Din fr. organogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORGANOGÉN ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente chimice) Care intră în componenţa substanţelor din structura organismelor ani-male sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etc.) Care este format din rămăşiţe de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziţia substanţelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naşte].
(Dicţionar de neologisme)

ORGANOGÉN, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care intră în compoziţia substanţelor organice animale sau vegetale. 2. (despre roci minerale etc.) de origine organică. (< fr. organogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

organogén adj. m., pl. organogéni; f. sg. organogénă, pl. organogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORGANOGÉN s. v. biolit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or org orga organ organo

Cuvinte se termină cu literele: en gen ogen nogen anogen