organogeneză
[Sinonime]
ORGANOGENÉZĂ s.f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORGANOGENÉZĂ f. biol. Proces de constituire a organelor pe parcursul creşterii organismului. /<fr. organogenese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naştere].
(Dicţionar de neologisme)
ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o fiinţă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse)
(Marele dicţionar de neologisme)
organogenéză s. f., g.-d. art. organogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORGANOGENÉZĂ s. v. organogenie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORGANOGENÉZĂ f. biol. Proces de constituire a organelor pe parcursul creşterii organismului. /<fr. organogenese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o fiinţă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse)
(Marele dicţionar de neologisme)
organogenéză s. f., g.-d. art. organogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORGANOGENÉZĂ s. v. organogenie.
(Dicţionar de sinonime)