organografie

ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Parte a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. 2. Descriere amănunţită a părţilor care alcătuiesc un instrument muzical şi a felului de funcţionare a acelui instrument. – Din fr. organographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor şi ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunţită a părţilor unui instrument muzical şi a modului de funcţionare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie].
(Dicţionar de neologisme)

ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu şi descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunţită a părţilor unui instrument muzical şi a modului lui de funcţionare. (< fr. organographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

organografíe s. f. (sil. -gra-), art. organografía, g.-d. organografíi, art. organografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)