organopatie

ORGANOPATÍE s.f. Boală a organelor, însoţită de leziuni. [Gen. -iei. / < fr. organopathie].
(Dicţionar de neologisme)

ORGANOPATÍE s. f. afecţiune căreia îi corespunde o leziune organică. (< fr. organopathie)
(Marele dicţionar de neologisme)

organopatíe s. f., art. organopatía, g.-d. organopatíi, art. organopatíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)