ori dex - definiţie, sinonime, conjugare
OÁRĂ1, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ♢ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puţine ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ♢ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÁRĂ2, oare, s.f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÁRĂ3 s.f. v. oră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziţii interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelaţie cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziţii subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziţie interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÁRĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componenţa numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ♢ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. hora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORI conj. (exprimă un raport disjunctiv şi leagă propoziţii sau părţi de propoziţie coordonate) Sau; fie (că). Pleci ~ rămâi cu noi. ~ azi, ~ mâine. ~ da, ~ ba. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oáră (óri), s.f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puşcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-şi veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-şi veni în fire) pare să aibă la bază acelaşi cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.
(Dicţionarul etimologic român)

oáră (timp) s. f., pl. ori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de câte ori loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ori (sau) conjcţ., (oare) adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óri loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OÁRĂ s. dată. (Prima ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.
(Dicţionar de sinonime)

ORI adv. v. oare, poate.
(Dicţionar de sinonime)

ORI conj. fie, sau, (înv. şi reg.) au, oare, (prin Transilv.) măcar, (înv.) săvai. (~ bărbaţi, ~ femei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or

Cuvinte se termină cu literele: ri