oribil
[Sinonime]
ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
(Dicţionar de neologisme)
ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Oribil ≠ frumos
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Oribil ≠ frumos
(Dicţionar de antonime)